Logica pieţelor financiare
În ultimii treizeci de ani, pieţele financiare au dobândit un ascendent periculos asupra funcţionării societăţilor pe acţiuni cotate la bursă. Pe măsură ce 1. fondurile de plasament de orice natură au devenit acţionarii "majoritari", 2. consiliile de administraţie au fost populate majoritar, aşa cum cere ortodoxia guvernanţei, cu membri independenţi, 3. conducătorii au fost generos remuneraţi, în mare parte cu opţiuni asupra titlurilor companiei, în egală măsură pieţele bursiere şi financiare au devenit partea integrantă dominantă, adeseori singura care contează.Ca urmare a acestor fenomene, au apărut operatori financiari, precum fondurile de privatizare şi fondurile de acoperire, care au întrezărit potenţialul lucrativ al noilor circumstanţe şi au acţionat viguros pentru construirea unui cadru de reglementări care să le fie favorabil. Întreprinderea cotată la bursă, fără acţionar de control, a devenit un vasal al pieţelor financiare.
Pieţele financiare au ajuns să impună logica lor pe termen scurt, de creştere trimestrială a beneficiului pe acţiune, în timp ce companiile se confruntă cu o concurenţă feroce pe pieţele bunurilor şi serviciilor pe care le oferă. Această combinaţie de presiuni este nefastă pentru sănătatea şi supravieţuirea companiilor.
Destinul firmelor Falconbridge şi Inco
Să ne imaginăm scena… Începutul verii 2006, o sală de şedinţe într-un mare hotel din New York, vreo patruzeci de persoane adunate pentru a-i asculta pe conducătorii unor companii canadiene cum îşi pledează cauza. Soarta companiilor lor se află în mâinile acestor patruzeci de "acţionari", toţi administratori de fonduri de acoperire (hedge funds).
De pe podium, conducătorii canadieni ai societăţilor Falconbridge şi Inco încearcă să convingă auditoriul de avantajele unei fuziuni a firmelor lor pentru a crea un jucător de anvergură mondială în domeniul lor de activitate. Aceşti "acţionari", care, majoritatea, nu deţineau nici măcar o acţiune în urmă cu trei luni, au acum puterea ultimă de decizie.
Iar răspunsul este un "nu" fără drept de apel. Falconbridge va deveni proprietatea unui conglomerat anglo-elveţian iar Inco va fi înghiţit de o societate braziliană!Aceşti gestionari de fonduri de acoperire americani au făcut o bună afacere. Dar o bună afacere pentru ei este oare la fel de bună şi pentru societatea canadiană în ansamblul ei ori pentru întreprinderile aflate în joc? Nimic nu este mai puţin sigur.
Profit pe termen scurt
De ce au respins aceste fonduri, fără drept de apel, propunerea de fuziune prezentată de cele două întreprinderi? Dintr-un motiv foarte simplu: în urma fuziunii, acţionarii celor două companii ar fi avut la noua societate acţiuni care ar fi produs beneficii pe termen lung. O atare propunere este lipsită de interes pentru asemenea "investitori", a căror remuneraţie astronomică depinde de randamentele rapide în bani sunători.
Să fim concreţi. De la primele semne ale unei posibile fuziuni între Inco şi Falconbridge, la începutul anului 2006, fondurile de acoperire au adunat un mare număr de acţiuni ale fiecăreia dintre cele două companii, conform metodelor care minimizează efectul asupra preţului acestor titluri (produse derivate etc.). Pentru a-şi maximiza randamentul şi remuneraţia, aceste fonduri de acoperire care sunt noii acţionari ce pot decide soarta celor două companii au tot interesul ca aceste două companii să fie scoase le mezat şi vândute rapid cumpărătorului care oferă cel mai bun preţ cash.
Spre un nou capitalism …?
"Capitalismul, dacă va fi să mai aibă succes în secolul XXI, va fi diferit de modelele cu care suntem obişnuiţi." (Hyman Minsky, 1993)
"Nu putem reconstrui economia pe aceiaşi piloni de nisip." (Preşedintele Obama)
"Capitalismul ne poate aduce cea mai bună dintre lumile posibile, dar o va face numai acolo unde guvernele stabilesc regulile şi veghează la respectarea lor." (George A. Akerlof şi Robert J. Shiller, Animal Spirits, 2008)
Au spus-o şi o spun oameni sobri şi echilibraţi. Capitalismul financiar, aşa cum este practicat în ultimii 20 de ani, trebuie să se schimbe. În timpul Marii Depresiuni din anii '30, un capitalism muribund a fost salvat de intervenţia guvernelor. Guvernele au garantat atunci depozitele bancare şi au simplificat sistemul financiar. Legea Glass-Steagall a fost adoptată în 1933 pentru a disciplina întreg sistemul financiar, instituind o partiţie etanşă între bănci, curtierii de valori mobiliare, asigurări şi băncile de investiţii, interzicând unui grup să ofere servicii rezervate altui grup.
Practicile speculative ale operatorilor bursieri au fost limitate, societăţile care au recurs la economiile publice înscriindu-se la bursă a trebuit să ofere toate informaţiile investitorilor. Supravegherea pieţelor financiare a fost încredinţată nou înfiinţatei Securities and Excahnage Commission (Comisia valorilor mobiliare din Statele Unite). Un nou capitalism s-a impus; după cum se şi cuvenea, finanţiştii au început să joace un rol secundar.
Suntem în acelaşi punct. O nouă formă de capitalism trebuie să răsară de pe ruinele capitalismului financiar; acest capitalism va fi unul al producătorilor, un capitalism care îndeamnă întreprinderile să gândească pe termen lung, să restabilească în cadrul întreprinderilor o loialitate reciprocă între conducere şi angajaţi, o mai mare echitate salarială, un sentiment de a fi cu toţii în aceeaşi barcă. Acest capitalism îi va recompensa pe cei care contribuie într-adevăr la bunăstarea economică a societăţii. Acest capitalism va rezerva agenţilor financiari rolul modest care le revine. Speculatorii de toate felurile vor fi îngrădiţi prin reglementări strânse; casele de pensii nu vor mai putea susţine din imensele lor fonduri activităţile acestor speculatori.Acest capitalism se va baza pe noi forme de proprietate asupra întreprinderilor şi de remunerare a conducătorilor, care vor oferi garanţii de stabilitate şi de respectare a proprietăţii, le vor permite conducătorilor să administreze firma conform unei viziuni şi unor planuri pe termen lung şi vor favoriza apariţia sentimentelor de solidaritate, încredere reciprocă şi respect reciproc, esenţiale pentru buna funcţionare a organizaţiilor.
Acest capitalism nu va fi doar rezultatul măsurilor luate de guverne şi de agenţiile lor. El se întemeiază de asemenea şi în mod esenţial pe comportamentul conducătorilor de întreprinderi. Aceştia trebuie să facă dovada competenţei, a angajamentului lor faţă de toţi salariaţii, a respectului faţă de toate părţile implicate (acţionari, angajaţi, clienţi, furnizori, colectivităţi locale etc.). Remuneraţiile trebuie să fie echitabile şi să contribuie la conservarea sentimentului preţios de a fi cu toţii în aceeaşi barcă. Nu ar fi mai potrivit, atunci când întreprinderea trebuie să dea afară mii de angajaţi, din cauza condiţiilor economice dificile, ca preşedintele-director general să refuze orice bonus până când se vor fi depăşit dificultăţile?
Bineînţeles, nu este vorba de a reveni la modelul loialităţii / al părţilor implicate ("stakeholder model") al anilor 1950-80. În epoca noastră, pieţele bunurilor şi serviciilor au devenit puternic concurenţiale, deschise concurenţei întreprinderilor din lumea întreagă. Această concurenţă va continua să exercite presiuni asupra performanţei şi perenităţii întreprinderilor. Întreprinderile au nevoie de timp pentru a se adapta, a inova, a stabili strategiile de viitor. Întreprinderile care nu reuşesc să facă faţă concurenţei, atunci când aceasta este echitabilă, vor dispărea, aşa cum se întâmplă în orice economie sănătoasă.
Pieţele financiare nu trebuie să mai exercite asupra companiilor presiuni în favoarea randamentului pe termen scurt în timp ce acestea se confruntă cu o concurenţă dură pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Transformarea sistemului economic trebuie să ofere garanţii că va prezerva binefacerile economiei de piaţă şi ale liberei iniţiative favorizând, totuşi, dezvoltarea unui anumit grad de reciprocitate, de loaialitate şi de încredere reciprocă în interiorul companiei. Trebuie să reconstruim în organizaţii şi în societăţi capitalul social care a fost sălbatic delapidat în anii capitalismului financiar.
Recomandările noastre îmbracă forma următoare:
I. Lărgirea şi susţinerea diferitelor forme de proprietate asupra întreprinderilor (prezentul capitol);
II. Tăierea nodului gordian al întreprinderilor - remuneraţia (capitolul 8);
III. Demistificarea guvernanţei: pentru o guvernanţă legitimă şi credibilă (capitolul 9);
IV. Limitarea libertăţii caselor de pensii, Frankensteinii lumii financiare (capitolul 10);
V. Promovarea şi apărarea reciprocităţii internaţionale în materie de comerţ şi de fuziuni şi achiziţii (capitolul 10).
Din volumul Pledoarie pentru un nou capitalism, în pregătirela Editura Logos.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire